VI. Aspecte etice in comertul electronicThis is a featured page

Comerţul electronic este unul dintre fenomenele cu cea mai spectaculoasă creştere din zilele noastre. Lucrarea relevă etica ca un argument în comerţul electronic alături de elementele sale care se regăsesc in site-urile web. Etica are astfel un rol din ce în ce mai important în tranzacţiile comerciale în condiţiile dezvoltării puternice a comerţului electronic.

Etica, în domeniul economic, reprezintă un sistem de norme de conduită care

permite aprecierea, din punct de vedere moral şi social, a ceea ce este bine şi rău în relaţiile dintre oameni, dintre indivizi şi firmă, dintre comercianţi şi clienţi, dintre concurenţi, firme şi societate în scopul stabilirii unor raporturi folositoare pentru toti cei implicati. În acest context, etica afacerilor este un domeniu de studiu aplicativ, sistematic cu privire la determinarea principiilor morale, a codurilor de conduită şi comportament ce reglementează relaţiile dintre partenerii de afaceri (vânzători şi cumpărători).

1. Etica în comerţul electronic şi profitabilitatea business-ului
Ideea de bază a specialiştilor în „business ethics”,care abordează afacerile dintr-o perspectivă lărgită, este aceea că toţi membrii societăţii au diferite nevoi materiale, pe care trebuie să le satisfacă sistemul economic prin activităţi de producţie, prestări de servicii, distribuţie, repartiţie etc. Privind relaţiile economice la nivel macrosocial, se vede cu totul altceva şi anume faptul că, fără nevoile de consum ale populaţiei, n-ar exista afaceri de nici un fel. Faptul că o firmă sau alta merge bine sau prost, în funcţie de management şi de conjuncturi, este un lucru de înţeles. La nivel microeconomic, cadrul conceptual este destul de restrâns, iar argumentarea destul de stringentă odată ce sunt acceptate premisele demersului: afacerea ca întreprindere privată în economia de piaţă, având drept unic scop maximizarea profitului prin mijloace legale.

Adoptând o perspectivă mult mai largă, teoriile care definesc business-ul la scară macrosocială au nevoie de un cadru conceptual mai vast şi mai elaborat, în care să se poată contura – într-o argumentare nu atât de strigentă, – o mare varietate de „responsabilităţi sociale” pe care business-ul trebuie să şi le asume, nu motivate de interesul egoist al întreprinzătorilor, ci în virtutea unor funcţii şi roluri sociale definite prin „contractul social” dintre întreprinzători şi ansamblul societăţii. Pornind de la tranzacţiile electronice şi până la dezvoltarea categoriilor de e-business – care acoperă atât e-commerce (comerţul electronic – vânzările şi cumpărările online) cât şi restructurarea proceselor de administrare fundamentate pe tehnologiile digitale, deci e-business-ul nu se referă numai la tranzacţii şi la comunicaţiile externe ci şi la fluxurile de informaţii din interiorul firmelor (dintre departamente, subsidiare etc.), în timp ce comerţul electronic se ocupă numai de tranzacţiile cu bunuri şi servicii.


Produsele şi serviciile tranzacţionate pe Internet tind să acopere aproape toate necesităţile umane cu acele bunuri care oferă profitabilitatea cea mai ridicată pentru producător sau comerciant şi sunt şi cele mai avantajoase pentru consumator. Profitul ridicat în cazul acestor categorii de produse şi servicii este dat de lipsa, sau nivelul foarte redus al cheltuielilor de transport/furnizare, depozitare, condiţionare, service etc., cât şi de uşurinţa cu care pot fi accesate de consumator. Locul unde consumatorul se întâlneşte cu comerciantul în comerţul electronic este site-ul. Pentru site-urile din domeniul comercial trebuie avut în vedere, cel puţin teoretic (deocamdată), că utilizatorii trebuie să aibă avantajul unei protecţii consistente a consumatorului, indiferent de locul de achiziţie a produselor. În acest sens, se remarcă necesitatea unei coordonări internaţionale privind formularea de reglementări în legătură cu desfăşurarea comerţului electronic.


În activitatea de pe Internet s-au remarcat o multitudine de probleme, ca de exemplu nelivrarea produselor sau obstrucţia în despăgubirea clienţilor, ceeace impune apariţia unei terţe părţi care să controleze desfăşurarea acestei activităţi.Acest mecanism trebuie să acopere toate organizaţiile care desfăşoară activităţi comerciale pe Internet, mecanism care trebuie să fie uşor accesibil, "prietenos", rapid şi recunoscut de toate părţile, inclusiv de guvernele naţionale. Conţinutul site-ul este un element esenţial şi trebuie remarcat că există o sumedenie de elemente care trebuie avute în vedere pentru a putea desfăşura o activitate eficientă dar şi morală.


Informaţiile obligatorii ce trebuie să se regăsească în site (mai ales în cele comerciale) în tangenţă sunt:

a) Informaţii despre furnizor - site-ul trebuie să ofere informaţii detaliate despre furnizor sau/şi distribuitor precum şi locaţia geografică (originea) a acestora.
b) Informaţii despre livrare -site-ul trebuie să ofere informaţii clare pentru consumator despre ţările în care se efectuează livrarea produselor înainte de a se procesa comanda.
c) Informaţii despre preţ – preţul este un element esenţial şi de aceea siteul trebuie să afişeze preţul total (cu toate taxele incluse) înainte de a se efectua comanda. În preţ trebuie evidenţiate şi taxele de livrare (transport).
d) Termene şi condiţii de livrare - termenele şi condiţiile de livrare sunt elemente care oferă informaţii importante despre renunţarea la achiziţie, plată, termenul de livrare precum şi modalităţile de rezolvare a diferendelor dintre părţi. Toate aceste elemente trebuie prezentate clientului clar, mai înainte de a se completa comanda. Comercianţii trebuie să includă în conţinutul site-ului aceste elemente, care vor evidenţia clar termenele şi condiţiile mai înainte de a fi procesată comanda sau cel puţin un link către pagina unde există acestea, care să preceadă confirmarea. Elementele din această categorie trebuie să fie diferenţiate de alte informaţii astfel, încât clienţii să fie asiguraţi din punctul de vedere al legalităţii contractului.
e) Confidenţialitatea datelor - site-urile trebuie să aibă o politică clară şi uşor de înţeles relativ la confidenţialitate. Aceasta trebuie să includă următoarele elemente:
• Nu se vor cere, de către ofertant, decât informaţiile absolut necesare şi rezonabile pentru desfăşurarea tranzacţiei. Consumatorul trebuie să cunoască modul în care informaţiile sunt adunate, de ce şi cum vor fi folosite acestea.
• Consumatorul trebuie să aibă dreptul de a refuza cererea de informaţii ulterioare (informaţii cerute de către vânzător sau organizaţii adiacente).
• Trebuie să existe o persoană din cadrul organizaţiei ofertante care să răspundă de protecţia datelor, persoană de care clienţii trebuie să aibă cunoştinţă.
• Clienţii trebuie să aibă posibilitatea de a modifica sau corecta informaţiile despre ei.
• Organizaţia nu trebuie să furnizeze informaţii despre clienţi unei terţe părţi.

2. E-comerciantul şi securitatea web-consumatorilor
Alte elemente importante privesc securitatea tranzacţiei. Site-ul trebuie să informeze asupra securităţii tranzacţiei. Aceste informaţii trebuie prezentate într-o formă clară şi uşor de înţeles. Clientul trebuie asigurat că se găseşte într-un mediu sigur. Clienţii trebuie informaţi despre drepturile lor şi răspunderea pentru pagubele ce pot apărea dintr-o tranzacţie frauduloasă.
Clienţii trebuie să aibă dreptul de a returna produsele într-o perioadă de timp specificată,
fără a li se cere specificarea motivelor. Toate site-urile trebuie să aibă o politică clară în ceea ce priveşte returnarea produselor, care să fie evidenţiată înainte de comandă. Informaţiile despre cum se returnează bunurile trebuie afişate şi trimise odată cu acestea la livrare.
Site-ul trebuie să mai conţină informaţii privind modul în care se pot face plângeri, care este procedura şi pe cine să contacteze precum şi modalitatea de răspuns. Consumatorii trebuie să cunoască căile şi modalităţile de rezolvare a diferendului în cazul în care nu se ajunge la un acord între părţi.


În încercarea de a rezolva aceste probleme International Council of E Commerce Consultants a elaborat un cod de etică care exprimă consensul asupra aspectelor etice în comerţul electronic şi are ca scop încercarea de a educa atât consumatorii cât şi comercianţii. Iată, în continuare, elementele cheie care trebuie agreate de comercianţi:
a) Păstrarea informaţiilor confidenţiale (informaţii care au fost dobândite din tranzacţii). Nu se vor colecta, publica sau transfera informaţiile personale (în particular - liste cu clienţi, sau informaţiile personale ale clienţilor cum ar fi: numele, adresele de e-mail, telefoane) unei terţe părţi fără acordul clientului.
b) Se va proteja proprietatea intelectuală.
c) Oferirea de ajutor, onestitate în activitatea desfăşurată.
d) Nu se va folosi software obţinut illegal sau nelicenţiat.
e) Desfăşurarea activităţii doar în limitele legii.

Comerţul electronic nu mai este nou, el are reguli specifice pe care participanţii trebuie să înveţe să le respecte. Cele mai mari responsabilităţi în asigurarea unui bun comerţ electronic le au creatorii şi proprietarii paginilor de web ce promovează acest tip de comerţ, întrucât buna înţelegere a mesajului şi crearea unei atmosfere de încredere depinde de aceştia.


No user avatar
rhodon14
Latest page update: made by rhodon14 , Jul 5 2008, 5:59 AM EDT (about this update About This Update rhodon14 wq - rhodon14


view changes

- complete history)
Keyword tags: aspecte
More Info: links to this page
There are no threads for this page.  Be the first to start a new thread.